Între 18-35, zona urbană, educaţie superioară, venituri medii şi peste şi o decizie care o scoate din target de peste 8 ani. După 8-10 ore de lucru cu calculatorul, cu opţiunea cinematografului şi cea (ades ignorată) a teatrului, cu Internetul după noi tot timpul, cu radioul în maşină şi căştile de la IPod în urechi, cu o mulţime de cărţi în librării şi reviste pe tarabe, dacă stau bine să mă gândesc, chiar nu-ţi mai rămâne loc pentru televizor. Am introdus o mulţime de noi căi de comunicare în ultima vreme şi n-am lăsat la o parte nici una. Activ şi pasiv, comunicăm în fel şi chip, iar ziua a rămas tot de 24 de ore şi de muncit ceva vreme tot trebuie să muncim…
Nu pot spune că decizia mileniului a unei funcţionare într-o bancă, pe post de mid management, nu m-a luat prin surprindere, deşi îi întrevăd motivaţiile. Mă surprinde şi mai mult consecvenţa ei. Şi mă surprinde faptul că - iată - există asemenea decizii, mult mai drastice decât ne-am aştepta. Oameni care nu numai că refuză să mai utilizeze activ un mediu de comunicare - considerat, de altfel, foarte atractiv - ci renunţă la el cu totul. Ooops!