Linia fină dintre cerere și pretenție nejustificată
Written by Florenta Ghita
Ar putea exista replici de genul: „aşa, şi, oricum nu înseamnă mare lucru un salariu de 600 de euro”. Perfect de acord, însă vine întrebarea: „Ce ştii să faci de banii ăştia?” Iar cei mai mulţi dintre candidaţi spun, senin: nimic. Evident că nimic, studentul are doar cunoştinţe teoretice, de multe ori care contrazic practica şi, de şi mai multe ori, nu a pus piciorul într-o companie similară cu cea la care vrea să se angajeze decât atunci când a făcut practică, şi asta doar ca să-şi ia hârtiuţa care să ateste că a fost pe acolo şi să poată intra în examene.
Motivaţia pentru care studentul cu pricina cere salariul mai sus menţionat e extrem de simplă: păi atât e media în industrie. Nu e cazul să expun acum toate motivele pentru care nicio firmă care îşi doreşte să existe mai mult de un an nu poate da salariul mediu pe industrie unui începător. O asemenea pledoarie cade în grija angajatorului şi, oricum, cred că aţi auzit-o de suficient de multe ori.
Chestiunea care se ridică este alta: care este atitudinea potrivită: a generaţiei noi sau a noastră, care ne-am bucurat ca nişte copii când ni s-a oferit posibilitatea să ne angajăm acolo unde ne doream şi nici măcar nu ne interesa cât aveam să câştigăm? Probabil că niciuna, ci un soi de combinaţie între cele două. Cert e că singurul meu sfat este „vedeţi ce sunteţi în stare să faceţi şi apoi cereţi banii”. Nu de alta, dar deja dorinţele astea tind să se transforme în pretenţii complet nejustificate, angajatorii şi colegii ajung să îşi blesteme zilele că trebuie să lucreze cu novici cu multe „fumuri”, iar voi, absolvenţii, ajungeţi să schimbaţi un loc de muncă după altul şi să vă treziţi după câţiva ani la fel de lipsiţi de experienţă, dar foarte umblaţi prin lume. Iar dacă noi, când zic noi mă refer la generaţia 28+, am fi avut pretenţiile aspiranţilor de acum, probabil că multe firme ar fi tras pe linie moartă, iar cartea de muncă ar fi arătat ca secţiunea de anunţuri a ziarelor – multe slujbe pe termen scurt în la fel de multe locuri.

Florenta Ghita
Dupa mai bine de opt ani de presa, inceputa la Curierul National si finalizata la Business Magazin, am trecut in tabara relatiilor publice. Asa se face ca acum lucrez ca si consultant la Premium Communication. In presa am ajuns gratie facultatii de Filozofie si Jurnalistica, unde in anul intâi am fost obligati sa facem practica jurnalistica. Iar departamentul Economic de la Curierul National a fost locul in care am facut eu practica, in 1997 si unde am si ramas sa scriu despre industrie. Ca sa pastram traditia, tot de industrie (mai precis metalurgie) ma ocup si acum, la Premium. Nu-i problema, si in viata civila sunt fan heavy metal.
Latest from Florenta Ghita
Leave a comment
Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.