Am avut proasta inspiraţie şi îndelung-regretatul ghinion de a mă afla ieri în staţia de metrou Victoriei la scurt timp după nefericitul accident slash suicid al unui bătrân în tunelul de la Universitate. După ce m-am urcat într-un metrou staţionat în staţie, cu uşile deschise, şi am zăbovit acolo, în înghesuială, preţ de vreo 10 minute luuungi, am aflat de la băieţii de la Security, prin „word of mouth”, că doar nu prin difuzorul metroului, zvonul că ar fi fost un accident la Universitate.Vă imaginaţi poate că uşile metroului s-au închis cumva în urma noastră? Sau că între timp exista o voce de undeva de „sus” care să ne confirme ipoteza lansată de băieţii de la firma aceea cu nume de regizor hollywoodian? Nuuuu…. Alţi oameni veneau grăbiţi, găseau metroul în staţie, se urcau bucuroşi, aşteptau în înghesuială, veneau băieţii de la Security, le spuneau şi lor zvonul şi tot aşa. Încă vreo 15 minute. Din difuzoare, linişte. Pe peroane, haos total. Într-un final, se aude vag o voce feminină gâtuită – de emoţie, probabil – care confirmă accidentul. „Următorul tren soseşte la linia 2 în 6 minute şi merge în direcţia Pipera”.
Despre direcţia opusă, IMGB, nicio vorbă. Mai trec 5 minute. „Următorul tren soseşte la linia 2 în 5 minute şi merge în direcţia Pipera”. Mai trec 5 minute. „Următorul tren soseşte la linia 2 în 4 minute şi merge în direcţia Pipera”. După alte 15 minute de exasperare, soseşte şi trenul, se umple, pleacă. În direcţia Pipera. Peste un timp, din nou vocea „Următorul tren către direcţia IMGB pleacă de la linia 1 (??!!!)”. Consternare. Lumea care aşteptase lângă mine pe peron se repede pe scări să se întoarcă la cealaltă linie. Imediat după aceea „Următorul tren către direcţia IMGB pleacă de la linia 2 (???!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!)”.
Şi anunţurile se repetă. Amândouă. Pe acelaşi ton placid. Mă simţeam ca la camera ascunsă. Înţelegem într-un final că trenul de la linia 1 vine la linia 2 şi ne duce în direcţia IMGB. Dar numai până la Universitate. Inutil să mai spun că acolo povestea s-a repetat, nu vreau să vă plictisesc.
Ca să nu fiu greşit înţeleasă, nu am o problemă cu faptul că traficul a fost perturbat pe o linie, este absolut normal în condiţiile date. Am însă o problemă cu lipsa de informare corectă a călătorilor, cu plimbatul de la o linie la alta, cu bătaia de joc şi indolenţa angajaţilor de la metrou. Iar întrebarea mea e: dacă nici pentru o situaţie ca aceasta, îndrăznesc să spun previzibilă, nu există un set de proceduri clare, pe care angajaţii să le cunoască şi să le urmeze, astfel încât să nu se creeze haos, îmbrânceli, călcări în picioare, coate în gură etc., atunci în cazul unei crize de proporţii (nu vreau să dau exemple, că sunt superstiţioasă), la ce să ne aşteptăm?
