Toată lumea ştie că Londra e altfel. Că toate chiuvetele au robinete separate pentru apă caldă şi apă rece pentru că ideea nu e să te bucuri de beneficiile apei curente ci să-ţi aminteşti cum era pe vremuri când îţi turna stră-străbunica apă caldă şi apă rece în lighean. Cum adică stră-străbunica a murit cu mult înainte să vă naşteţi voi? Puţin respect pentru moştenirea înaintaşilor!Că în cameră e curent - şi că pentru ei noţiunea de “curent” nu există, e doar un whim al unor locuitori de ţări din lumea a treia care nici măcar nu realizează cât de important e să ai o gură de aer curat (de cinci grade Celsius) circulând prin cameră în miez de noapte, după ce s-a infiltrat prin crăpăturile lăsate (on purpose of course) în jurul ferestrelor şi pe sub uşi. Iar dacă ai răcit din cauza curentului care nu există in the first place, înseamnă că ai o putere de auto-sugestie exacerbată şi prost direcţionată.
Că taxiurile sunt vintage – iar cei care le conduc au studii superioare în ceea ce priveşte adresele din Londra. Aşa încât, dacă le spui că stai la un hotel al cărui nume are o rezonanţă franţuzească, se uită prin tine. Iar dacă ai bagaje, foarte bine pentru tine, n-ai decât să ţi le cari singur – nu în portbagaj, ca în toată lumea, ci în cabină, ca să te simţi cât mai bine înghesuit. Asta pe lângă faptul că banchetele din taxi ar putea fi foarte bine din lemn, la cât sunt de comode, iar pe lângă banchete mai ai şi două chestii pe care le-ai putea numi strapontine – aşa cum, la Paris, ai în metrou – vedeţi voi, oamenii ştiu din start că n-ai tu bani să mergi singur cu taxiul, trebuie să-ţi iei toţi colegii de birou cu tine şi să împarţi cu ei costurile cursei. Pentru că, îţi convin nu-ţi convin serviciile, plăteşti cele mai mari tarife din Europa pentru cursa pe care ai comandat-o şi ai ocazia unică să guşti din plăcerile aglomeraţiei londoneze – asta ca să nu mai comentaţi că în Bucureşti se circulă ca naiba.
Că la intrarea în ţară, la control paşapoarte, o mulţime de oameni de bine insistă să ia interviuri fiecărui coreean care doreşte să intre pe teritoriul Maiestăţii Sale, deşi e clar că respectivii coreeni nu ştiu engleză şi reciproca, evident, e valabilă. Şi la ei, ştiţi cum e – dacă n-a înţeles de prima dată ce i-ai spus când i-ai spus „What is the purpose of your visit here?” reiei cu calm, mai rar şi pe un ton mai ridicat „THE PUR POSE OF YOUR VI SIT HE RE?”. Cu acelaşi rezultat ca la prima încercare. Cred că ne-am distra de minune dacă am da un test de română fiecărui englez care doreşte să ne calce graniţele. Şi, evident, am adormi cu toţii pe aeroport până am putea scoate ceva de la ei.
Nu vă pot spune cât îmi place Londra. Mă consolez doar la gândul că i-au invadat suficient americanii cât să găseşti un Starbucks la fiecare colţ de stradă şi în aburii de white moka lumea pare mai frumoasă.
