Mulți îmi tot laudă litoralul bulgăresc, aşa că m-am decis să vă laud şi eu litoralul autohton. Merită să mergi la mare în staţiunile româneşti, fie şi numai pentru că toţi cunoscuţii te vor considera cel puţin excentric. Nu mai trebuie să povestesc cum hotelierii noştri sunt aceşti magicieni ai cifrelor, care – nu ştiu cum şi sunt invidioasă din cauza asta – reuşesc să facă un sejur la noi să coste tot atât cât unul cu tot cu transport, cazare şi gâdilat în tălpi în Spania, Grecia sau Turcia.Concret, în prima zi ni s-a explicat că trebuie să mâncăm foarte repede, pentru că peste numai cinci ore urma să fie o recepţie în sala de mese şi nu era timp suficient pentru pregătirea evenimentului. Meniuri? Vă spunem noi ce avem: ciocănele de pui cu orez şi cartofi ţărăneşti şi o selecţie de trei ciorbe. Buuun, ciocănele de pui să fie. După trei minute: nu mai avem ciocănele, vreţi piept de pui? Aici trebuie să recunosc că acel ospătar merită un bonus, un coleg de-al lui a înlocuit ciorba de perişoare cu ciorbă de văcuţă din proprie iniţiativă, fără să ne mai consulte.
Spectacolul a continuat şi în zilele următoare: plecaţi de la piscină, că avem un grup organizat care vine mai târziu şi trebuie să amenajăm, ni s-a spus pe cel mai politicos ton cu putinţă, adică având o grimasă teribilă pe figură, ca şi cum ar fi fost proaspăt operat de apendicită şi amigdalită în acelaşi timp.
Partea bună a fost că nu am mai avut nevoie de ceasuri deşteptătoare. Sâmbătă dimineaţa, la 7.30 am avut şansa nesperată să fim treziţi de sunetul suav al bormaşinilor, că doar oamenii mai aveau de reparat, de pus tavan fals, de zugrăvit nişte pereţi, aşa ca în prima zi a sezonului estival.
Dar preferatele mele au fost cameristele. Ele ştiau cum să facă să nu se plictisească. Reţeta e simplă – la acelaşi etaj, într-o cameră schimbau prosoapele, în alta făceau patul şi lăsau prosoapele murdare, în alta măturau, în funcţie de preferinţe.
Nu vă aşteptaţi să spun numele complexului cu pricina, că nu o voi face, nu de alta, dar i-aş face reclamă şi nu e deontologic din partea mea să procedez aşa.
Ştiu că şi sectorul hotelier suferă de aceeaşi problemă ca multe alte industrii: personalul calificat a plecat demult prin străinătate şi este dificil să formezi oameni noi. Ce nu înţeleg este cum pot cei de afară să ne ia ospătarii, recepţionerii etc pe salarii mai bune, în condiţiile în care preţurile vacanţelor sunt mai mici la ei decât la noi. O fi ceva legat de tranziţie…
