Dupa scandalurile de demult cu Wal-mart si altele asemenea, cel mai recent fiind cel legat de brandul de imbracaminte
E de bun simt: un blogger care nu numai ca admite deschis, dar isi face o regula din a spune ce carti primeste spre recenzare, nu spune altceva decat ca editurile l-au remarcat, ca ii trimit carti pentru ca parerea lui e importanta. In plus, mai spune si ca, in afara acestor carti care ii vin gratuit, exista si carti pe care le descopera singur si despre care simte nevoia sa scrie. Si ca, dintre cartile pe care le primeste de pe la edituri, exista si unele care nu-i spun nimic si despre care, la randul sau, nu va spune nimic.
Afecteaza asta in vreun fel credibilitatea bloggerului sau a editurii? In niciun fel, cel putin nu intr-unul negativ. Editura spune ca e atenta la blogosfera si ca o trateaza ca pe un mediu important de comunicare, bloggerul isi reafirma influenta. Lipsa unui asemenea disclaimer ne lasa in ceata - nu stim daca bloggerul e “amator” sau “profesionist”, daca selectia de carti e generata exclusiv de gustul sau sau nu, daca in spatele fiecarei recenzii sta sau nu un avantaj material.
Discutia e mai ampla si mai complicata - in tot acest dans de social media, companiile isi asuma, initiind conversatii cu bloggerii, nu numai faptul ca respecta reglementarile FTC, SEC si asa mai departe, dar si ca raspund pentru modul in care bloggerii respecta aceste reglementari, in relatie cu ele. Dar pentru asta, probabil, voi reveni cu un alt post.
