Am trimis un material despre 2009/2010 catre iaa.ro si il reiau - multe dintre lucrurile pe care le-am spus anul trecut 2009 nu a fost așa - la nivel de breaslă, mesajele au fost ezitante și diverse, de la panică și prăbușiri de piață, la creșteri oareșcari. Nu ne-am mai bucurat prea mult de întrebări, iar răspunsurile ne-au pus rău pe gânduri. Marea emoție era să nu spui ceva ce s-ar demonstra ulterior complet pe lângă, în condițiile în care nici noi, pe segmentul nostru de business, nu vedeam mult mai departe în zare decât o făceau clienții noștri, pe segmentele lor.Am răsuflat oarecum ușurată la final de an, când am constatat că lucrurile pe care le-am pus pe hârtie anul trecut s-au împlinit în mare parte. Ne gândeam anul trecut că 2009 va fi un an în care se va cere consultanță.
E drept, am tras cu ochiul și la ce se petrecuse în ultimele luni ale lui 2008, când clienții ne solicitau tot mai multe întâlniri strategice, de consiliere și recalibrare a comunicării în noul context. Așa a fost. Ne gândeam că evenimentele vor fi mai puțin numeroase și mai puțin ample, știrbind din cifra de afaceri a industriei, dar fără a afecta fee billings în aceeași măsură. Așa a fost. Priveam CSR-ul, un domeniu pe val în 2008, ca victimă principală a lui 2009, cel putin valoric, pentru că donațiile vin dintr-un profit pe care trebuie sa-l produci în primul rând. Așa a fost - în general, programele de CSR care au rămas în picioare au fost cele care ofereau o componentă economică clară (vezi programele de reciclare), cele bazate pe voluntariat sau donații participative (companie și angajați).
Spuneam, de asemenea, că PR-ul va avea o ocazie bună (a se citi “va fi forțat”) să redevină PR – funcție de management și nu accesoriu de marketing; consultant, strateg, comunicator al unor subiecte importante pentru companie, pozitive sau negative, și nu agent de vânzări de ocazie. Că vom câștiga per total mai puțin, gândind mai mult și muncind mai mult.
În 2010, tot ce pot spune acum e - rămâne cum am stabilit. Lecțiile pe care le-am învățat în 2009 ne vor fi de folos și în 2010. Avem, în plus, acum, și o tolbă nouă de exemple și studii de caz. De companii care au gândit strategic și lucid și au mers înainte, de companii care s-au temut politic și birocratic și au rămas pe loc sau au fost grav rănite. 2009 ne-a confirmat, dacă vreți, pre-judecățile - că în situații de criză e mai bine să comunici cu angajații decât să-i lași să-și dezvolte propriile scenarii horror; că ai nevoie de comunicare financiară susținută și cinstită ca să-ți poți menține accesul la fluxurile de numerar, să poți întreține încrederea băncilor și a investitorilor; că inovația e o strategie de business care funcționează și la bine și la rău, cu condiția ca ea să se adreseze unor nevoi concrete ale pieței și nu unora fictive sau create; că oamenii preferă o companie sănătoasă uneia generoase; că există noțiunea de productivitate a muncii și ea are impact și asupra rezultatelor financiare ale companiei, și asupra investițiilor, și asupra modului în care își poate trata și păstra angajații. Pre-judecăți, cum spuneam, dar din acelea utile…
Una proaspată și complet inutilă e aceea că, dacă stai la rece, poate trece. Sunt fan al Cronicii Cârcotașilor, concursul lor e foarte simpatic, mesajul lor e foarte românesc dar, în mediul nostru, e foarte păgubos. Dacă STAI la rece, nu va trece. Va trece - poate - începand cu trimestrul al treilea, și numai dacă până atunci ne vedem susținut de treaba, punând în practică lecțiile lui 2009.
