Tin un text de mai multa vreme, dar cum recitindu-l sunt in continuare de acord cu ce am scris, zic ca nu mai e cazul sa-l tin - voilaAşa cum am înţeles eu meseria asta (a mea, de om de relaţii publice), pe vremea când eram mică şi idealistă şi ascultam cursuri la americani, prieteniile şi relaţiile n-au nici o legătură cu ea. Culmea e că şi după aproape 15 ani înţeleg acelaşi lucru, care între timp mi-a fost confirmat si de experienţa din piaţă.
Prieten, cunoştinţă sau necunoscut, un jurnalist e în primul rând un partener de dialog profesional, un personaj inteligent, cu simţ critic, documentat şi mai ales… liber. Liber să-ţi înţeleagă şi să-ţi respecte argumentele profesionale dacă le ai sau nu, dacă nu le ai, liber să-ţi închidă telefonul sau să-ţi răspundă, liber să scrie ce vrea (ok, numai corect să fie, aici nu pot să mă abţin, sunt totuşi om de PR), când vrea, cum vrea, cu poză sau fără poză, în partea de sus, partea de mijloc sau partea de jos a paginii.
După 25 de ani de carieră, Madonna (aia, care n-are voce, cântă în parcuri pline de praf şi face sute de milioane de dolari dintr-un turneu) spunea într-un interviu că nu poate controla presa - poate numai să controleze ceea ce face şi ce spune ea. Ea, adica Madonna. Iar dacă Madonna recunoaşte că nu poate controla presa, e de-a dreptul amuzant să mai auzi în ziua de astăzi pe cineva vorbind despre prietenii din presă, relaţiile din presă şi cum ar fi minunat dacă te-ai folosi de ele pentru a-ţi promova propriile interese. Sau ale clientilor tai care, nu-i asa, fix pentru asta te angajeaza. Si sa faci toate astea, eventual, fără să se prindă nimeni.
În toate discuţiile despre relaţiile noastre şi libertatea lor a intervenit în ultimii ani o variabilă esenţială - reacţia publicului cititor, spectator, ascultător, reacţie pe care oamenii nu se jenează să o exprime online. În cazul în care n-am remarcat încă, noi ca oameni de PR suntem forţaţi să fim etici şi profesionişti, după cum şi ei, jurnaliştii sunt obligaţi să fie competenţi, documentaţi, etc etc, altfel suntem sancţionaţi imediat de public.
Jurnalişti şi oameni de PR, jonglăm cu informaţie şi mizăm şi unii şi alţii pe credibilitatea personală. Care se construieşte greu şi se pierde repede. Şi n-are a face cu prietenia. Suntem liberi - noi să lucrăm pentru cine considerăm că merită reprezentat, ei să scrie despre cine consideră că merită să fie în atenţia publică.
Libertatea noastră - a ambelor tabere - are limitări serioase, dar care nu trebuie stabilite de legi scrise sau nescrise, de înţelgeri dubioase sau edicte strâmbe - limitările libertăţii noastre ţin de responsabilitatea pe care o implică lucrul cu informaţia. Pentru că, de la facerea lumii, cuvintele sunt arme puternice şi stau cel mai bine oamenilor liberi şi responsabili.
