Un prim moment de surpriză a fost faptul că a urcat pe scenă traversând sala, renunţând la efectul unei apariţii teatrale de Jack in the box. Apoi ne-a vorbit în engleză, franceză şi română, amuzându-ne că şi-a adus conştiincios, un traducător alături şi că “vocea lui în România” se numea tocmai … Zoltan (de la Sarmalele Reci) 
Dacă Madonna a ales să-şi petreacă ultimii 22 de ani reinventându-se (1986 a fost şi anul în care ea debuta la Detroit cu un concert memorabil), Jean Michel Jarre şi timpul s-au ignorat reciproc şi au ţinut distanţă unul faţă de celălalt. Anul acesta Jarre a împlinit 60 de ani şi dacă n-aş fi ştiut eu de câţi ani îi ascult piesele, probabil că aş fi pus acurateţea informaţiilor din Wikipedia sub mari semne de întrebare. Nimic nu e schimbat - nici figura, nici stilul vestimentar, nici energia, nici bucuria cu care se învârteşte printre sintetizatoare, nici gesturile, nimic, nici aerul uşor detaşat.
Citeam anul acesta pe un blog o “ştire” despre un om care cântă la o harpă cu laser. Postul era ilustrat cu imagini din Houston, de acum 22 de ani. Blogger-ul respectiv habar n’avea cine era cel care cânta la harpa cu laser şi, în mod evident, când se petrecuse misteriosul fenomen.
În anul de graţie 2008, muzica lui Jarre e la fel de proaspătă şi de vizionară ca acum câteva decenii. Fără remixuri şi cu instrumentele originale. Piesele lui îţi vorbesc la fel de intens fie că le auzi la un radio mono, fie că eşti în sală alături de el. Concertul de aseară a fost un moment de magie.
Singurul regret este că n-am putut să mă bucur de el aşa cum ar fi meritat. Publicul de la Polivalentă s-a ridicat în picioare doar la final, şi asta nu ca să aplaude sau ca să intre în atmosferă, ci ca să se asigure că ajunge repede la maşinile care împânzeau dealul. Şi au rămas în picioare pe durata bisurilor pentru că, pe întuneric, nu-şi mai regăseau scaunele…
Jarre a fost magnific, cu micile imperfecţiuni pe care le-a anticipat în discursul său iniţial şi care nu au făcut decât să arate că şi un concert de muzică electronică poate fi live 100%. Nu ştiu câţi au realizat că, pentru câteva momente, printre instrumentele analogice ale anilor 70 si 80 s-a aflat pe scenă şi primul instrument electronic inventat vreodată, denumit theremin, pe care Jarre l-a mai folosit şi în concertul de la Gdansk. Concertul de aseară a fost un dar preţios, unul dintre acele momente care te fac să te bucuri că ai avut o vârstă la care ai început să visezi şi că ai o vârstă la care ai început să-ţi împlineşti visurile.
LE: Mai multe despre Jean Michel Jarre şi turneu aici. Şi poate, o şansă să aflăm anul viitor o oră mai devreme decât ceilalţi când/ dacă va avea loc un concert în aer liber la Bucureşti.
LLE: În Budapesta, Jarre a descoperit pe stradă un muzician care cânta la un hang drum. I-a plăcut instrumentul şi sunetul şi l-a invitat pe Norbert Pavel să i se alăture pe scenă în concert în aceeaşi seară. Rezultatul este aici. Nu ştiu câţi alţii ar fi făcut un asemenea gest şi nici nu pot să-mi imaginez cum e să te trezeşti de pe stradă direct pe scenă alături de unul dintre cei mai mari artişti new age. Pot doar să spun că mi se pare foarte frumos.
