Quantum of Solace e primul film cu James Bond la care ma duc fara curiozitatea omului care a lucrat in publicitate. A fost destul de clar din Casino Royale ca in viziunea duo-ului Haggis Craig, James Bond isi abandoneaza cariera din vanzari si revine la core business - la meseria de agent secret.Personajele feminine raman la fel de decorative ca intotdeauna, dar treptat ies din sablonul 2D de pana acum si capata relief. Amuzant cum scenariul reuseste sa evite momentele penibile create de numele eroinelor - in cazul de fata aflam ca pe agenta englezoaica o chema Strawberry Fields doar din genericul de final…
Schemele narative raman simpliste, dar macar actiunea e bine dozata si filmata curat si dinamic. Quantum nu mai are elementele de surpriza pe care le avea Casino Royale, cel putin nu la nivel de distributie. Dar o surpriza este faptul ca incepe exact de acolo de unde se termina precedentul “episod”.
Cei rai, caricaturali atatea decenii, capata si ei un plus de credibilitate - Mathieu Amalric face un personaj bun si memorabil, amintindu-ne in acelasi timp de rolul din Munich.
Bond intra in categoria filmelor englezesti de actiune bune, echilibrate. Franciza ii da stralucire si acces la bugete confortabile de productie, dar Craig il tine departe de umor. Scenariile ultimelor doua episoade au reusit sa repare mult din greselile trecutului, însă aducandu-l in normalitate pe Bond i-au si luat din manierismele care il faceau special si amuzant.
LE - Andrei a avut o observatie foarte pertinentă după film, gadget-urile de shpion cu care ne obişnuiseră filmele trecute au dispărut, după cum a dispărut şi personajul lui John Cleese. Bond îşi poate lua acum tot ce îi trebuie din Radio Shack… E uşor îngrijorător. Am ajuns deja să producem cam tot ce ne-am imaginat în deceniile trecute. Dar cu imaginaţia cum mai stăm?
