Or, abilităţile profesionale stau şi în puterea de a-i arăta unui client că obiectivele sale trebuie reajustate, în a-l convinge să accepte o altă soluţie, care să fie mai potrivită şi cu scopurile comunicării sale, dar şi cu aşteptările publicului. În a-i arăta că, uneori, ţintind un segment de public şi nu pe toată lumea, poţi avea rezultate mai bune.
Ca şi cum echipa de organizare a Olimpiadelor n-ar fi avut o sarcină suficient de grea, mai adaug şi eu o sugestie, dar pentru că pe toţi ne preocupă gândirea strategică a participanţilor şi puterea lor de convingere, cred că e un lucru important, care trebuie scos cumva în evidenţă.
Comentariile cu privire la rezultate continuă, după cum am descoperit cu mirare, după cum tot cu mirare am descoperit că există participanţi care vin la Olimpiade pentru diplomă. Sper că sunt puţini. Chiar dacă sunt un concurs pentru studenţi, Olimpiadele nu sunt un concurs academic - cel puţin nu la proba de PR. Sunt, mai degrabă, un interviu extins de angajare sau o întâlnire în avanpremieră cu mediul de business, cu criteriile lui de evaluare. Deci, lăsând rezultatele meciurilor la o parte, marele câştig al oricărui participant e posibilitatea de autoevaluare lucidă raportată la aceste criterii, care deja sunt pe piaţă, ca şi posibilitatea de a alege, ulterior, în bună cunoştinţă de cauză, o ramură a comunicării care i se potriveşte mai bine.