În urmă cu o lună şi mai bine mi-am dat seama că nu mă descurc foarte bine cu timpul meu liber pentru că mare parte îl iroseam inutil, hipnotizată de laptop. Şi pentru că experimentele sunt la mare căutare, m-am gândit să fac un test, subiectul fiind eu. Timp de patru săptămâni mi-am interzis orice contact cu tehnologia în afara programului de la birou. Spun tehnologia pentru în cazul meu este un lanţ al slăbiciunilor: laptop, ipod, aparat de fotografiat, ebooks. Evident că nu am stat fără telefon dar l-am folosit doar pentru telecomunicaţie. Am pornit la drum foarte optimistă şi pentru cârcotaşi voi mărturisi că aşa am şi încheiat.
Cristiana Andrei, internaută şi viitoare specialistă în social media, a fost cea care s-a minunat cel mai tare de nebunia mea, dar îi multumesc pentru că m-a încurajat indirect atunci când mă felicita pentru voinţa de care dau dovadă. Trebuie să recunosc că nu mi-a fost deloc greu. La început eram determinată să rezist iar în ultima parte am fost acupată, motiv pentru care în puţinul timp rămas liber am ales să fac ceva care să fie deopotrivă relaxant şi constuctiv. Au existat momente în care eram la un pas să deschid laptopul pentru a pierde putin timp. Mă felicit că deşi total necaracteristic mie, nu am acţionat după primul impuls.
Trebuie să recunosc faptul că mi-a luat ceva timp până m-am apucat să scriu prezentul post de follow up. Deşi am fost entuziasmată şi în acelaşi timp conştientă că fac un lucru bun pentru mine, la un moment dat mi-am pus întrebarea dacă cititorii blogului chiar sunt interesaţi de proiectele mele. Aşa că o buna bucată de vreme am ezitat, până când am fost întrebată de câţiva oameni în ce stadiu am ajuns şi dacă am rezistat. Iar ceea ce m-a determinat şi mai mult a fost o postare a lui Ann Subervi de la Utopia Communications (puteţi citi aici http://ethicaloptimist.com/2010/03/21/public-relations-and-the-ethics-of-multitasking). Primul gând pe care l-am avut imediat după ce am citit a fost celebra vorba „Great minds think alike”. Da, ştiu, sunt de o modestie ieşită din comun iar atunci când nu ma laudă nimeni îmi fac singură un super laudatio. Apoi, mi-am dat seama că are dreptate. În timpul în care am fost „offline” nu am pierdut mare lucru. E drept, în cazul meu nu am întrerupt total contactul cu online-ul pentru că de la birou am mai făcut câte un sneak peack atunci când mi-a permis timpul, dar în general am funcţionat fără internet iar acasă, fără laptop.
Ştiu că mare parte din ce urmează să scriu este curată nebunie pentru unii dar trecând printr-o astfel de experienţă, născută din ambiţie şi nevoia unei mai bune organizări, mi-am dat seama că există perioade în care avem nevoie de o pauză. Textul pe care l-am scris înainte de întâlnirea cu Premium era despre social media şi aploarea pe care o ia acest fenomen. De atunci nu s-au schimbat foarte multe referitor la felul în care privesc situaţia. Consider în continuare că este un instrument important pentru promovare, dar îmi dau seama că atunci când împindegem consumerism-ul la extrem nu ies lucruri foarte bune, în sensul că uităm scopul iniţial. În fine, e doar părerea mea.
