În facultate m-am confruntat cu o problemă: nu reuşeam să învăţ din timp pentru examene. Aproape toate colegele mele terminau de parcurs notiţele şi bibliografia cu o saptămână înainte de examene, iar eu nu reuşeam să mă mobilizez decât cu trei (minunata cifră din basme did the trick for me) zile înainte. Iar acum, de când în schema cu sesiunea a intrat şi job-ul pe care mi l-am dorit de când am devenit şcolăriţă şi care, de altfel primează, a trebuit să găsesc o soluţie pentru a-mi păstra rezultatele bune.
Timpul şi organizarea au fost răspunsurile pe care le căutam. Problema a fost găsirea unei metode prin care aş fi putut obţine rezultatele dorite. Şi mi-am dat seamă că pierd foarte mult timp, inutil, în faţa computerului personal, doing nothing. Adică mă uitam la filme, citeam bloguri, chatuiam. Ceea ce pentru un masterand în sesiune chiar este sinonim cu nimic. Iar cei de la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii au avut grijă să mă aducă cu picioarele pe pământ.
Un eseu scris într-o noapte de nesomn nu este cea mai bună lucrare, aviz studenţilor. Aşa am ajuns să mă întreb, cum ar fi dacă timp de patru săptămâni nu aş mai folosi computerul de acasă. Păi ar fi mai mult timp pentru citit cărţi şi alte activităţi educaţionale, mi-am raspuns în momentele următoare. Şi astfel s-a născut ideea unui test. Cobaiul sunt eu, rezultatele le voi împărtăşi cu cititorii mei aici pe blog sau pe blogul personal, la cererea publicului :) . Experimentul are următoarele reguli: în perioada 1 – 29 martie nu voi folosi computerul personal, nici măcar în weekend. Pentru că doar aşa voi reuşi să mă organizez cât mai bine şi să folosesc timpul liber în beneficiul meu, mai ales acum când a venit primăvara.
Mi-am propus ca o dată pe săptămână să scriu despre toate stările prin care trec şi mâncăricii din degete care mă cuprind în tot acest timp, precum şi concluziile la care voi ajunge atunci când proiectul se va termina. Până acum am citit un capitol din cartea lui E. R. Curtius, „Literatura şi Evul Mediu Latin” iar pe la începutul săptămânii mi-am dat seama că nu mai am baterie la iPod. Jucaria se încarcă prin cablu USB. Mi-am zis, ok, şi asa toată lumea umblă cu căştile în urechi prin mijloacele de transport în comun iar eu încerc sa fiu altfel - excludem şi muzica din acest proiect. Acestea fiind spuse, declar raportul la patru zile INCHEIAT.