Am ezitat mult pana sa scriu postul pe care il cititi acum. Din doua motive: a trecut un an de cand am scris ultima data pe blog si, acum, subiectul este unul important. Inca am emotii, dar The Power of Storytelling 2012 a fost de departe cel mai frumos eveniment la care am participat in ultima perioada. Trebuie sa le transit felicitari celor de la Decat o Revista! Au reusit sa aduca in Romania niste oameni minunati, care timp de cateva ore (nici nu stiu cate, timpul parca a zburat) ne-au purtat de la chicoteli la ras in hohote, de la lacrimi la zamebete pline de optimism. Nu am mai simtit demult asta. Cu regret va trebui sa spun ca am fost doar in prima zi, dar Jacqui Banaszynski, Chris Jones, Mike Sager, Starlee Kine si Travis Fox mi-au reamintit ca vreau si trebuie sa fiu un om mai bun.Iar atunci cand m-am decis sa scriu, mi-am dat seama de un lucru esential pe care l-am auzit si in cadrul conferintei: daca scrii din suflet trebuie sa iasa bine. Asa ca am decis sa las cuvintele sa se aseze pentru ca emotiile mele sa le organizeze cum este mai bine. Nu am pretentia sa va redau aici exact cum au decurs prezentarile. Am decis, inca de cand m-am apucat sa scriu, ca imi doresc sa fie o experienta personala – ce a reusit sa declanseze PoS2012 pentru mine; in putine cuvinte: un amestec de sentimente.
Asa cum am mai spus, fiecare dintre cei cinci pe care i-am urmarit vineri au reusit sa ne treaca printr-un amalgam de stari. Nu a fost o prezetnare care sa imi placa mai mult decat alta, dar toate au avut un element comun: pasiunea molipsitoare. Doar la americani am intalnit fenomenul asta. Si la canadieni, scuze Chris! Mi-au amintit ca nu trebuie sa incetez niciodata sa cred ca ceea ce fac poate aduce o schimbare in bine; cat este de important sa cunoastem sau sa intelegem pe cineva atunci cand vrem sa scriem despre persoana respectiva si cum fiecare individ in parte poate deveni o poveste superba (istorie, poate), chiar si dupa ce nu mai este alaturi de noi. Si am mai retinut ceva foarte important: ca poti salva o viata. O poveste spusa sau scrisa bine poate schimba lumea.
Sambata dimineata, cand mi-am luat inima in dinti sa scriu aceste randuri am cautat, mai intai, stiloul. Acelasi stilou cu care am scris la multele examene pe care le-am tot dat (primul a fost bac-ul, in 2004, si ultimul a fost examenul de IR din august, 2011). Am notat primele ganduri legate de PoS pe carnetelul pe care l-am primit la inregistrarea participantilor la conferinta si pe care am reusit sa vars cafea pentru ca, in stilul meu, incercam sa fac mai multe lucruri in acelasi timp (bad beginning make happy endings, cum aveam sa constat in seara respectiva). Am ales sa revin la stiloul meu** pentru ca a fost o experienta unica prin faptul ca mi-a amintit de pasiunea cu care am pornit la drum in urma cu trei ani, atunci cand m-am apucat de meseria asta, si pentru ca indiferent de lumea digitala in care traim, n-o sa uit niciodata bucuria cu care revin la cerneala si hartie.
In incheiere va spun ca mi-ar fi placut la nebunie sa vin si a doua zi. Per total, mi-as fi dorit sa vad in sala mai multi oameni din presa. Vorbitorii au reusit sa insuleteasca si sa reinnobileze meseria de jurnalist. Aud in fiecare zi de problemele pe care le are presa din Romania, dar cred cu tarie ca omul sfinteste locul. Si, din cand in cand, avem nevoie de o gura de oxigen, asa cum a fost acest eveniment.
***
* Chris Jones in incheierea prezentarii de la PoS 2012
** Este un stilou Inoxcrom rosu, simplu, dar l-am primit cadou de ziua mea, acum multi ani. Mi-a fost oferit contra promisiunii ca intr-o zi voi scrie o poveste mai frumoasa si care sa devina mai celebra decat cea a lui Harry Potter.
*** Pentru intensitatea si autenticitatea relatarii mele, va recomand sa ascultati meodia lui Phil Collins - Against all odds, asa cum fac eu acum, in timp ce scriu, asa cum Starlee si-a inceput prezentarea.
LE - au mai scris despre conferinta Andra Zaharia, Olivia Sgarbura 1 si 2 , Bogdana Butnar, Andreea Burlacu, Selfish Jellyfish
