Pe masura ce am crescut am descoperit ca de-a lungul timpului a fost realizat un fel de armistitiu între directiile muzicale. Aici as vrea sa amintesc de formatia Deep Purple care au spart gheata în 1969 atunci când au concertat alaturi de Royal Philharmonic Orchestra. Dar probabil cel mai cunoscut exemplu de colaborare inedita este cel dintre Aerosmith si Run DMC din 1986 pentru single-ul Walk this way. Si uite asa, cei care erau preferau doar un singur curent muzical au început sa asculte si altceva. În fond, muzica este o arta care exprima idei si sentimente prin intermediul sunetelor. Nu ar trebui sa ne lovim de bariere impuse tot de noi.
Luni seara am avut ocazia sa particip pentru prima data la „Mozart rocks”, editia a VII-a, un eveniment ce a reunit pe scena Salii Palatului rockul si Filarmonica George Enescu si am ramas placut impresionata de muzica pe care am ascultat-o. Asocierea dintre chitara electrica si armonia filarmonicii mi-a demonstrat ca postmodernismul poate fi pe întelesul tuturor.
Sala a fost plina de tineri care au aplaudat filarmonica, atunci când a intrat pe scena, dar si solo-urile de chitara electrica. Am avut placerea sa ascult Simfonia 25, Nunta lui Figaro, Suita în si minor de Bach, precum si Comfortably Numb a trupei Pink Floyd. Concertul de anul acesta a avut si un scop caritabil, fiind realizat în beneficiul Asociatiei Telefonul Copilului, cea care încearca sa întinda o mâna de ajutor copiilor abuzati. Am plecat de la concert cu promisiunea ca voi reveni la un astfel de eveniment, în primul rând pentru scopul cu care a fost realizat si mai apoi pentru ca este un proiect original.