Cum ştiu că nu toată lumea care citeşte blogul nostru e neapărat om de PR, PRSA vine de la Public Relations Society of America, respectiv cea mai mare organizaţie profesională din lume, care astăzi (while you were sleeping, pentru că e o diferenţă de fus orar de vreo şapte ore fix) a adunat într-o singură sală 3600 de reprezentanţi. Prin reprezentanţi înţelegând că numărul de membri e muuuult mai mare de atât. Noi am fost o specie ciudată, având de traversat un ocean şi nu strada ca să participăm la reuniune.Legenda spune (cu 60 de ani de istorie există deja legende) că organizaţia s-a înfiinţat pe baza unui grup de iniţiativă care venise în Hawaii să creeze o campanie de branding pentru statul respectiv. Da, aici campaniile de branding de ţară sunt realizate de oameni de PR… De atunci, organizaţia a crescut foarte mult şi se întâlneşte în fiecare an cu profesionişti din media şi din domenii conexe ca să se pună la punct cu ce mai e nou şi interesant în domeniu. Anul acesta, cuvântul de bază şi la ei este blogging-ul.
Seminarul la care am participat după amiază a fost ţinut de Phil Gomes, vice-preşedinte me2revolution group, Edelman. Conţinutul prezentării mi-a amintit mult de lucrurile pe care le-am discutat la eToolbox săptămâna trecută. Sau săptămâna asta, pe continentul ăsta. În plus faţă de subiectele noastre şi de concluziile noastre, câteva puncte interesante: blogurile scrise de CEO şi-au pierdut deja credibilitatea aici. Se pare că liderii nu sunt nici interesanţi şi nici nu e prea plauzibilă implicarea lor directă în redactarea blogurilor. Cum la noi încă asemenea îndeletniciri încă nu au luat amploare, e bine să ţinem cont de greşelile altora şi să le ocolim.
Acronimul lui Gomes - orice prezentare cu scop educativ trebuie să te lase cu un acronim - a fost FLEE. De la FIND, LEARN, ENGAGE, EMPOWER. Cam aşa trebuie să abordezi blogosfera, după părerea lui. Etapele esenţiale fiind primele două. M-am bucurat că n-am fost prea departe de ce spunea el în prezentarea mea de la eToolbox (n-o luaţi ca pe o lipsă de modestie, ci pur şi simplu mă bucur când, într-un domeniu pe care vreau să-l cunosc, constat că şi alţii ajung la aceleaşi concluzii). Şi Edelman, care a trecut printr-o criză cu Wal-Mart şi probabil şi-a învăţat lecţia, se rezumă la a consilia, pregăti şi susţine clienţii în acţiunile de blogging, fără să li se substituie. Şi ei spun că evaluarea blogosferei are mai multe variabile subiective decât obiective şi că, în blogosferă, cine se uită după CPM a pierdut partida.
Nu mi s-a părut ciudat că în meseria sa are tot mai puţin de-a face cu oamenii de la IT. Blogging-ul e primul domeniu în care, probabil, ştiu mai multe lucruri decât ştie Andrei, or el a terminat electronica! Mi s-a părut ciudat, însă, că nu am auzit prea multe despre coordonarea mesajelor transmise online cu cele transmise prin eforturile tradiţionale de media relations. Mai ales că la ei, ca şi la noi, mulţi dintre bloggeri sunt şi jurnalişti.
