Am văzut că întrebarea circulă pe bloguri în ultima vreme şi, fără să încerc să dau vreo soluţie unanim valabilă, o să vă explic de ce la noi “sau” trebuie să rămână înlocuit în continuare cu “şi”.Tonul, pe site, respectă regulile comunicării oficiale - cu o marjă destul de limitată de exprimare a stilului sau principiilor agenţiei. Ce e oficial e şi uşor impersonal - am acceptat asta pe site şi ne-am asumat. Nu în ultimul rând, site-ul nostru e în engleză, pentru că publicul pe care îl vizăm pe site este vorbitor de engleză - nativ sau nu.
Lucrurile stau cu totul altfel pe blog. Şi unele dintre motivele pentru care am decis acum aproape un an să deschidem un blog colectiv se întrevăd deja din ce am scris în paragraful de mai sus: avem mai multă libertate, avem un instrument de comunicare mult mai personal şi mai angajant. În meseria noastră nu contează numai ce faci, ci şi cum faci. Pe blog suntem aşa cum suntem şi în agenţie - nu un grup inform, ci o colecţie de personalităţi diferite, cu interese diferite, cu abordări diferite faţă de profesie, dar cu aceleaşi principii şi - nu spun vreun lucru mare - cu aceleaşi valori.
Nu ne-a trecut prin cap vreodată să transformăm blogul în instrument de vânzări - suntem oameni de PR şi ştim foarte bine că orice asemenea încercări sună al dracului de fals şi pentru noi, darămite pentru alţii. Dar ne bucurăm să vedem că, atunci când avem întâlniri iniţiale cu potenţiali clienţi, partenerii de discuţie ştiu exact de ce ne-au chemat, ştiu cu ce suntem de acord şi cu ce nu şi de ce, ba chiar ajungem să comentăm împreună filme şi concerte pentru că, evident, asta facem şi pe blog. Şi fac şi ei diferenţa, aşa cum o facem şi noi, între blog şi site.
Am insistat în mai multe rânduri şi în mai multe locuri că aici nu suntem un colectiv - ci un grup de personalităţi distincte şi puternice, fiecare cu vocea lui/ei. Cred că fiecare dintre noi are de câştigat scriind pe blog, poate şi pentru simplul exerciţiu de încredere (în sine şi în alţii) pe care îl faci de fiecare dată când scrii un post şi îl arunci în lume. Asta nu se poate vedea pe un site - nu fără să fii uşor caraghios într-o încercare de auto-exhibare comercială.
Blogul are viaţa lui tocmai pentru că în el nu vorbim despre serviciile noastre geniale şi nici despre evenimentele noastre fantastice. Şi vrem să-l ţinem în viaţă aşa. Site-ul va rămâne să povestească, succint, acele lucruri pe care blogul nu le va atinge, chiar dacă are trafic mult mai mare sau poate tocmai de aceea. Dacă am fi analizat lucrurile strict din perspectiva cifrelor, având ambele platforme funcţionale, ne-ar fi fost extrem de simplu să reunim blogul şi site-ul într-un singur punct de acces către companie. Dar cred că ar fi fost una dintre situaţiile în care 1+1 ne-ar fi dat 0.
