Cer scuze celor 300 de vizitatori care au trecut in ultimele doua zile pe blogul nostru, acesta este un editorial care explica ce si cum si care, probabil, ar fi trebuit sa fie primul post de pe blog.
Pe de alta parte, insa, blogurile pot fi forme excelente de exprimare - permitandu-ti sa spui ce vrei, cum vrei, despre ce vrei, sub ce nume vrei (al tau, de preferinta). N-am putut rezista tentatiei. Oameni de comunicare suntem, ce Dumnezeu! Dar ne-am gandit ca, daca tot introducem un blog asociat site-ului nostru, el trebuie sa fie asa cum ne-am dori sa fie toate blogurile: onest, personal, asumat, temperamental.
E un blog care se adreseaza, intr-o masura mai mare poate, celor care pana acum nu au accesat si nu au un blog. Ma intreba cineva daca e un instrument de vanzare. Poate fi, indirect, dar e mai mult un instrument de reprezentare. Incercam sa vorbim cu oamenii din industrie, colegi, studenti, clienti actuali sau potentiali, sa povestim cate ceva despre noi si sa le impartasim opiniile si credintele noastre, pentru ca ele se regasesc in modul in care ne desfasuram activitatea profesionala.
Culorile si fonturile tot ale noastre sunt - de cinci ani avem o slabiciune pentru Georgia, gri si grena. Asta e… Stiti si voi cum e cu gusturile.
Am decis sa avemun blog corporate - desi am fost avertizati ca e un fel de contradictie in termeni - pentru ca avem in echipa oameni cu personalitate, cu opinii si cu condei. Nu vrem sa le restrictionam tocmai lor accesul la acest instrument de comunicare, postand pe site un blog patriarhal de patron. Nu am ajuns la varsta si la experienta lui Harold Burson ca sa ne putem asuma una ca asta. Dar nici nu ne plangem. Inainte sa dam drumul blogului live, am testat apetitul pentru “editoriale” in agentie si am constatat ca multa lume are ceva de spus. Respectiv toata lumea, inclusiv motanul Luca, desi in viata lui de zi cu zi nu foloseste un limbaj articulat.
Ne-am gandit si la o versiune in limba engleza - dar, desi vorbim bine si scriem inteligibil, nu avem (inca) acelasi aplomb cand folosim engleza, asa ca ne-am abtinut, desi suntem constienti ca un blog in engleza ar avea un public mult mai extins si mai divers.
De doua zile suntem uimiti de parcursul blogului nostru si de numarul mare de vizitatori. Si sper si eu sa o tinem tot asa, sa ne facem timp sa postam texte suficient de des cat sa “prindem carnita” si cititori fideli.
Multumesc tuturor celor care ne-au vizitat pana acum si, mai pofiti pe la noi!
