Soluții anti-molii?

• pe faptul că piariştii fac orice să evite un „scandal” şi îi lasă să treacă fără probleme dacă se răstesc puţin
• pe faptul că piariştii nu îi cunosc şi nu îi pot deosebi de jurnaliştii veritabili
• pe faptul că unii sunt oamenii care alcătuiesc, în agenţie, listele de participanţi şi cu totul alţii cei care îi întâmpină la eveniment
• pe faptul că piariştilor le e drag să aibă săli pline la conferinţele de presă, indiferent cu cine ar fi ele umplute
• pe faptul că, dacă mint spunând că au fost invitaţi de client, piariştii nu au curaj să verifice pe loc cu acesta sau aceasta

De fapt, moliile sunt o specie care ne face rău în aceeaşi măsură şi nouă, consultanţilor de relaţii publice, şi jurnaliştilor. Ei dau nume rău presei, mai ales în ochii celor care nu sunt familiarizaţi cu jurnaliştii şi cu comunicarea publică. Ei sunt cei care se înghesuie primii la „cocktail” sau la masa cu „cadouri” şi cer suplimente şi într-un caz şi în altul. Ei sunt cei care acaparează atenţia şi pun cele mai stupide întrebări. Ei sunt cei care vociferează în numele dreptului la informare şi al libertăţii presei bătându-şi, simultan, joc de presă, prin însuşi acest teatru ieftin.

Ne mândrim că, de când suntem pe piaţă, o singură dată a scăpat o insectă prin plasa noastră „anti-molii”. Asumându-ne, astfel, că evenimentele care au avut prezenţă au avut prezenţă şi cele care nu, ei bine nu. Protejându-ne astfel şi clienţii şi partenerii din presă de scene penibile. Preferând să facem faţă unui tir de întrebări mai complexe, poate mai dificile, dar în orice caz, legitime şi interesate, şi nu menite să drapeze o continuă vânătoare de cocktail-uri.

Deşi sunt o pacoste pentru ambele bresle, moliile sunt problema noastră, a oamenilor de PR – şi nouă ni se cere (cu glas sau fără) să o rezolvăm, dacă ţinem cu adevărat la relaţiile noastre cu presa.