De când eram mică îmi doream să mă fac director de programe la vreo televiziune din România, dar între timp m-am răzgândit. Trebuie să fie o meserie foarte dificilă, stresantă şi plină de încercări traumatizante. Vi se pare că sunt rea? Uitaţi-vă, de curiozitate, într-un supliment de programe TV publicat de orice ziar, la alegere.Pe un post CSI este în Miami, iar pe altul a ajuns deja în New York, iar o televiziune ne prezintă peripeţiile nu-sţiu-cărui inspector de poliţie ajutat de un asistent, pentru ca altă televiziune, care, evident dă o serie mai nouă a aceluiaşi serial – „Midsomer Murders” – să ni-l prezinte mai „rotunjit” şi cu alt asistent.
Poate ar trebui să existe, în suplimentele de programe TV şi un ghid de vizionare a serialelor. Pasul 1: identificaţi postul de televiziune care difuzează serialul preferat de dumneavoastră. Pasul 2: notaţi pe o foaie de hârtie postul TV şi seria pe care o difuzează acesta. Pasul 3: identificaţi celălalt post de televiziune care difuzează altă serie a filmuleţului cu pricina. Pasul 4: notaţi pe o foaie de hârtie coordonatele de la pasul 3. Pasul 5: înainte să aprindeţi televizorul, consultaţi-vă notiţele ca să ştiţi la ce serie vă uitaţi şi să nu vă speriaţi dacă vedeţi actorii mai slabi, mai graşi, cuplaţi cu alte personaje sau, după caz, deja decedaţi.
Or fi mai ieftine serialele astea dacă au fost deja difuzate de o televiziune, şi atunci e logic din punct de vedere al bugetului să fie cumpărate, oricum telespectatorul înghite cam orice, ca altfel nu înţeleg. Din vagile mele cunoştinţe în domeniu, televiziunile trăiesc din rating. Cam ce rating poate face un serial vechi, difuzat de ceva vreme de concurenţă? Poate tot atât de mare ca filmele de la începutul anilor 1990 redifuzate de televiziuni de parcă vor să învăţăm toate replicile şi genericul pe dinafară.
