Deşi e ora cinci dimineaţa şi aţi putea cu uşurinţă să atribuiţi efuziunea de mai sus lipsei de somn, ei bine nu asta e cauza. Adusă de un zbor inuman pe aeroport la cinci fără ceva, am profitat de beneficiile cardurilor Gold şi am intrat în business lounge - sala de aşteptare clasa I pentru pasagerii care călătoresc în scop de afaceri. Acolo, buletine de ştiri TV pentru oamenii de afaceri. Se vorbea româneşte, se prezentau ştiri “economice”, dar într-un mod care m-a făcut să mă întorc subit în timp, în momentele în care eram chemaţi la liceu de la şapte dimineaţa ca să pregătim programele artistice pentru luna ianuarie. Nu le mai spun mai tinerilor bloggeri ce se întâmpla în luna ianuarie, că nu vreau să-i traumatizez. Domnul preşedinte a văzut compania X, care şi-a propus obiective îndrăzneţe pentru acest an şi utilizează echipamente de înaltă performanţă şi a mulţumit pentru sfaturile şi implicarea domnului preşedinte şi nu mai scriu că deja sar aşchii din tastatură.
Pe scurt, eram involuntar telespectator al ştirilor din Republica Moldova… Doamna din studio, care prezenta subiectele ştirilor cu gesturi preţioase, era îmbrăcată într-un sacou ieftin şi trist, cu o eşarfă din piaţă la fel de tristă, aşa că brusc am început să apreciez prin comparaţie spectacolul nostru de crime, jafuri şi incendii de la ora cinci, care, tocmai prin cantitatea sa de aberaţii greu de depăşit, e şi el un semn de libertate…
