Dacă mai căutaţi diferenţe între blogger-ii de business şi cei individuali, iată încă una: abia azi am un pic de răgaz să scriu despre eveniment, deşi în lumea blogurilor impresiile sunt aşternute pe ecran inclusiv pe măsură ce se trăiesc (adică live pentru Alex). Asta nu înseamnă că sunt mai leneşă, dar înseamnă că blogging-ul este o activitate complementară… activităţii principale ;) .
Din prezentarea lui Adrian Cristea, pe care sper să o găsiţi curând pe site-ul evenimentului, mi-au atras atenţia cifrele de “audienţă” pe care le-a inclus în studiul său de caz despre cazul Onţanu - 400,000 de persoane, audienţa originală a ştirii de pe Prima TV, comparativ cu cei 20,000 de consumatori de bloguri care ajunseseră să vadă ştirea online. Cele două numere erau incomparabile, câtă vreme unii erau spectatori pasivi, că aşa e medium-ul, după cum ştim din facultate, iar ceilalţi erau “information seekers”, cu un grad mult mai mare de implicare şi reactivitate.
Şi în blogging, ca şi în PR, cifrele sunt o măsură foarte superficială. Nu contează numai câţi citesc un blog, dar şi cine sunt aceia. Şi cum reacţionează, şi câtă influenţă au, la rândul lor, în cercurile lor sociale. Blogurile sunt foarte libere, fiind, în acelaşi timp, foarte subiective. Sper să şi rămână aşa multă vreme. Asta e frumuseţea lor şi de aici li se trage puterea.
