De unde aş putea să încep? Poate de la a spune că nu sunt un fan al western-urilor, dar sunt un fan Russell Crowe şi asta m-a făcut să găsesc oareşce valoare inclusiv în “The Quick and the Dead” care, de fapt înseamnă “Viii şi morţii”… 3:10 to Yuma e un western în care protagoniştii sunt interpretaţi de un galez (Bale) şi un neo zeelandez (Crowe). Şi e un remake realizat de James Mangold, un regizor generos, care lasă laurii filmelor sale actorilor. Mangold mi-a atras atenţia prin “Cop Land”, un film foarte interesant şi mai puţin cunoscut, pe care l-a scris şi regizat acum zece ani şi în care, cu un vizual corect, străluceşte prin modul în care pune în valoare actorii din distribuţie. Şi la capitolul actori îl includ aici şi pe Sylvester Stallone, pe care altfel nu l-aş include. Acelaşi lucru îl face Mangold şi în Walk the line, film după care, logic, Oscarurile s-au dus către actori şi nu către regizor. 3:10 to Yuma nu e un film de Oscar, dar e un western foarte solid. N-o să vi-l povestesc, merită să staţi până la sfârşit pentru că nu e filmul american tradiţional şi clişeist. Dar poate faptul că e regizat de Mangold a fost un act providenţial, pentru că e un film despre atitudine, personalităţi, despre lideri adevăraţi, for better or worse, despre aspiranţi, ipocriţi şi disperaţi.
O să vă spun câte ceva despre celelalte filme pe care mi le-a evocat şi mai multe despre actori. Dacă ne raportăm la filmografia lui Crowe, e un film din aceeaşi clasă cu Master&Commander - personaje bine conturate, acţiune susţinută, mult echilibru şi nu prea multe sentimente. E al treilea film care începe cu Crowe care urmăreşte o pasăre - Gladiator, A Beautiful Mind şi acum 3:10 to Yuma, toate stabilesc cumva, printr-o asemenea scenă, personalitatea complexă, cu umor, inexplicabilă sensibilitate, dar şi cu o doză serioasă de sălbăticie, a personajelor ce urmează să se nuanţeze pe parcurs.
Înainte de a vedea filmul, discutam cu o prietenă despre distribuţie şi ne amuzam încercând să stabilim în avans cine câştigă în bătălia dintre Batman şi Gladiator. Nu suntem nici una nici alta amatoare de stereotipuri, iar pentru Bale şi Crowe a-i defini doar prin aceste roluri e foarte nedrept, dar uman. N-o să vă spun cine câştigă. Vedeţi voi şi singuri. Banii mei au mers pe Crowe, dar în ultimul sfert de oră al filmului chiar nu mai ştiam ce şi cum.
Scena de la masă din 3:10 to Yuma mi-a adus aminte de scena din Master&Commander în care e evocat Nelson. Crowe nu stă degeaba în capul mesei, indiferent în ce postură se află, e foarte clar în ambele filme că el comandă meniurile şi plăteşte nota.
Jocul dintre cele două personaje principale m-a trimis cu gândul şi la Tăcerea Mieilor – pentru că un actor inteligent poate să încarneze un personaj negativ – foarte negativ dacă mi-e permis - atât de frumos, încât şi dacă-ţi recunoaşte verde în faţă cât e de groaznic, tot stai să te gândeşti câteva minute înainte să-l judeci. Ca şi Hannibal Lecter, Ben Wade e dintr-o altă clasă decât toate celelalte personaje. Îşi stabileşte “gradul de sălbăticie” în câteva scene scurte şi seci, folosind mijloace creative (unul avea o agrafă de birou, altul o nevinovată furculiţă). E într-o postură defavorizată aproape pe toată durata filmului (nu ştiu cum nimereşte Russell Crowe numai western-uri în care trebuie să-şi poarte luptele cu cătuşe la mâini!), dar ne dă de înţeles repede că asta e doar o chestie de opţiune personală. Toată lumea e aşa de îngrozită de el (ca şi de Hannibal), încât are senzaţia că răutatea lui e o molimă transmisibilă prin vorbe şi ca atare nu e cazul să întreţină conversaţii. Adevărul fiind că, într-adevăr, nu e o idée bună să deschizi vorba cu nici unul dintre ei, dacă nu ai a le spune ceva deştept…
Am aflat recent (nu mi-am dat seama nicicum la momentul respectiv) că în Tăcerea Mieilor, Hannibal Lecter apare doar pentru 18 minute. Nu e nici un dubiu pentru mine că el e personajul principal al filmului, chiar dacă şi Jodie Foster era minunată pe post de “oglindă” în care Lecter se reflectă. În 3:10 to Yuma aveţi mai mult timp la dispoziţie să savuraţi prestaţia personajului negativ. Aşa că mergeţi la film de săptămâna asta, când e premiera!
