Am aflat azi câteva lucruri care ne-au uimit. Că arborele de cafea e rudă cu gardenia. Că putem să bem cafea amară. Că, dacă eşti în cerc de connoisseurs şi încerci o degustare de cafea, e ok să sorbi cu zgomot. Mama nu se supără… Că termenul de garanţie - recomandat - pentru o pungă de cafea măcinată e de 7 zile de la data la care o deschizi. Că dacă organizezi o degustare de cafea în meeting room, miroase toată firma a cafea, tot restul zilei.
N-am reuşit să trecem decât prin patru feluri de cafea. În ciuda dozelor mici şi a conţinutului mai scăzut de cofeină din cafelele Arabica, după câteva shoturi asortate cu prăjituri delicioase, am căpătat brusc culoare în obraji şi chef de muncă pentru o săptămână. Şi n-am fost singura cu asemenea simptome. Am văzut French press-urile la treabă, nişte cafetiere cu piston, pe cât de simple, pe atât de eficiente. Le-am pus evident în planul de investiţii pe termen scurt. La ce cafea minunată fac, nu cred că mă pot lipsi de unul. Pe scurt, a fost o dimineaţă foarte tare, luaţi-o ad litteram!, aşa că, mai în glumă mai în serios, ne-am despărţit rugându-i să organizăm nişte “rapoarte trimestriale” măcar, ca să reuşim într-un an să trecem prin toate cele 15 sortimente de cafea pe care le au în cafenele, la pungă.