Ne-a atras în ziua a doua un seminar despre etică, pentru că, alături de evaluare, e probabil cea mai spinoasă problemă a profesiei noastre. Oameni practici cum îi ştim, americanii au invitat în grupul de prezentatori o şefă de agenţie, sugestiv intitulată Utopia Communications, care s-a poziţionat de la bun început ca o agenţie etică. Bunul început venea după un final mai puţin bun într-o agenţie mai mare - evident, n-am aflat care - din care Ann Higgins a fost dată afară pentru un acces de etică. Ann a reacţionat foarte bine, a plecat şi a încercat să-şi demonstreze ei şi industriei că etica are şi ea valoare. Şi chiar foarte mare. Câţiva ani mai târziu, agenţia îi creşte cu 25% pe an, mult într-o piaţă aşezată, iar Ann e fericită şi pe lângă activitatea propriu zisă susţine training-uri de etică pe la alţii care au nevoie. Etica e o chestie pe care mulţi o lasă în sertar când pornesc să facă bani, uitând că meseria asta nu e ca toate celelalte şi credibilitatea profesională nu e o chestie pe care o cumperi şi o vinzi în piaţă după bunul plac. Mai ales acum, oamenii află şi ţin minte şi chiar dacă îi mai lasă memoria, Internetul e oricând acolo să-i ajute. Cineva din sală întreba când anume se va şterge din memoria colectivă scandalul Nike legat de utilizarea copiilor ca forţă de muncă. Răspunsul a fost simplu şi cinstit - NICIODATĂ.
Un alt lucru interesant pe care l-au menţionat cei din panel a fost că etica îţi prinde bine atunci când eşti la ananghie. În marile crize care ajung în tribunale, dacă companiile greşesc în programe realizate de agenţiile lor, agenţiile şi companiile compar împreună în curte. Dar dacă agenţiile au şi pot demonstra că au un program etic solid, implementat şi urmat în acţiunile precedente, pot negocia cu judecătorii amenzi cu până la 85% mai reduse.
Cu toţii oftează când vine vorba despre urmărirea modului în care principiile etice sunt respectate de către agenţii. Şi cred că a fost păcat că dintre vorbitori lipsea cineva care să se ocupe de new media. Le-ar fi spus, probabil, ceea ce vedem şi noi tot mai des acasă, că dacă nu suntem noi în stare să ne tragem de mânecă, o fac bloggerii şi jurnaliştii tot mai des şi tot mai virulent. Fapt care, pe termen scurt şi mediu ne afectează profesia, mai ales pe a noastră, care abia are o istorie de 15 ani şi nu de 60 ca pe aici…
