Azi, revista Capital a lansat cea de-a patra editie a topului celor mai de succes femei din Romania. M-am amuzat cand am primit invitatia la conferinta de presa, chiar am sunat sa verific daca e pe bune, pentru ca a fost pentru prima oara cand am participat la o conferinta de presa ca invitat si nu ca organizator. Unde mai pui ca organizatorii erau jurnalisti de data aceasta… deci chiar pe dos fata de cum stiu eu… in fine Ce vreau sa comentez sunt cifrele pe care le-a mentionat Iulian Bortos, redactorul sef al Capital, in deschiderea evenimentului. Zicea el ca statisticile sunt plictisitoare - ele in sine, poate ca sunt, dar semnificatia lor e al naibii de interesanta. Si de ingrijoratoare in acelasi timp. Spunea Iulian ca in Romania sunt aproximativ 11 milioane de femei - mai mult de jumatate din populatie. Ca, dintre ele, doar 4 milioane lucreaza. Ok, deja avem o problema, chiar daca ne gandim ca o parte din ele sunt prea tinere si alta parte sunt prea in varsta ca sa mai fie implicate in activitati. 4 milioane sunt doar o treime! Din cele 4 milioane, doar 400.000 activeaza in domenii “intelectuale”, care, presupun, necesita studii medii sau superioare. Si dintre acestea, doar 40.000 au functii de conducere (nu stiu ce ma face sa cred ca functiile astea de conducere sunt de cele mai multe ori marketing sau comunicare sau financiar si mai putin management general)… Cu alte cuvinte 1% din cele 30% de femei active ajung sa conduca departamente sau afaceri. Mi se pare extrem de putin.
M-am consolat oarecum vazand cate femei erau in prezidiul evenimentului - coordonatoarea proiectului, directoarea de marketing, reprezentanta institutiei de cercetare care a colaborat la realizarea studiului alaturat topului, directoarea executiva a grupului Ringier… Unele dintre ele chiar si-ar fi gasit locul in top, nu numai la prezidiu.
Lucrand de cand ma stiu in comunicare nu m-am simtit in nici un fel altfel, in nici un fel stanjenita, restrictionata, discriminata, pusa la colt. Cred ca Iulian chiar are dreptate cand spune ca, actualmente, mergem mai mult pe un model american in care femeile si barbatii pot sa-si construiasca linistiti carierele pe propriile merite. Si atunci de ce nu incercam mai mult? De ce arata asa statisticile?
