Revenind la titlul postului, între studii de caz şi analize, cel mai mult mi-a plăcut ieri prezentarea lui Silviu Sepciu de la Dacia. Subiectul său, uşor de ghicit, era studiul de caz pe comunicarea de criză în cazul scandalului ADAC, Dacia Logan. O criză ca la carte, începută vicios, în perioadă de concedii şi de început de weekend şi “închisă” în mai puţin de două săptămâni, cu o comunicare concisă, factuală şi extrem de curajoasă. Lucruri aparent simple, un withholding statement, două comunicate, câteva drive test-uri, Silviu le făcea să sune ca nişte lucruri simple şi naturale, dar sunt convinsă că în spatele lor au stat nopţi nedormite şi că dintre toate concediile sale de vară, pe cel ratat în 2005 o să şi-l amintească multă vreme.
Dacia a avut de răspuns unor poze (nu a existat niciodată nimic filmat) publicate de ADAC, care arătau o Dacia Logan înclinându-se periculos într-un test al elanului şi, în final, maşina răsturnată. Imaginile - statice, evident!!! - erau însoţite de explicaţii care precizau viteza maşinii (65km/h) fără să se deranjeze să o dovedească în vreun fel. Răspunsul companiei româneşti, printre altele, a fost reluarea testului - live - pe Antena 1. Un pariu extrem de curajos, dar la situaţii extreme cel mai bine se pretează soluţiile extreme…
Ultimul slide din prezentarea lui Silviu făcea toţi banii - arăta raliul de Logan-uri pe care acum ADAC îl organizează anual. O cireaşă mai gustoasă ar fi fost, probabil, un grafic cu evoluţia vânzărilor Dacia Logan. Asta ca să lămurim pe toată lumea că, da, PR-ul poate influenţa pozitiv vânzările, dar nu aşa cum ne-am închipui, nu aşa cum am visa, nu aşa cum am dori să impunem şi nu direct. Uneori, o poate face chiar când este pus la zid.

Ieri am lipsit o zi întreagă din agenţie, ceea ce e foarte rar. Am fost curioasă să văd cât mai multe prezentări şi seminarii la PR Forum şi, în plus, traficul din Bucureşti te descurajează să faci naveta între Crowne Plaza şi Cotroceni în mijlocul zilei. Mulţi dintre noi am venit şi am plecat cu aceleaşi prejudecăţi, semn că teoria disonanţei cognitive pe care o menţiona în prezentarea sa reprezentantul Coca-Cola, fără să o numească, funcţionează în continuare. Nu mai funcţionează altele - de genul, orice spunem va influenţa publicul căruia ne adresăm - acum afirmaţiile, cel puţin în rândul publicului inteligent şi formator de opinie, la rândul său, sunt mai mult un fel de invitaţii la cercetare, la analiză. Iar platitudinile ajung la ţintă - în cazul aceluiaşi public - doar că ţinta se numeşte recycle bin.
