E, de fapt, aceeasi problema cu cea veche, a advertorialelor de pe vremuri. Cititorii nu cumparau presa ca sa citeasca advertoriale, cu atat mai putin ca sa citeasca exclusiv advertoriale, ci ca sa se bucure de un continut obiectiv sau subiectiv, cum o fi, dar macar sincer, rezultat intr-un articol util si scris frumos. Si corect, evident. Nu vad cum si de ce si-ar dori cineva sa scrie sau sa citeasca altceva. Honestly.
Cand ceva e scris la comanda, se vede. Cand comanda nu tine cont de nimic atunci cand invadeaza spatiul unui blog (fie si pe bani buni) se vede si mai tare. Cititori or mai veni, sa se minuneze cum de e X sau Y parte din atatea campanii sau cati bani o fi luat pe ele, dar nu sa citeasca sau sa se lase convinsi de eforturile brandului X sau Y. Si atunci, la ce ne foloseste noua, ca agentii sau clienti?
Mai rau, picam in extrema cealalta, in care bloggerii care participa la evenimente sau la spectacole pentru ca asa vor ei trebuie sa se disculpe in avans sau sa avertizeze lumea ca nu au fost platiti sa scrie ce au scris. Fapt care e si absurd si trist. Pentru ca nu punem P acolo unde trebuie, am ajuns sa trebuiasca sa marcam cu non-P contentul autentic si generat prin munca. Huh?
Modul in care vedem noi lucrurile la noi in curte si in agentie e cam asa – e treaba noastra ca, pentru fiecare proiect pe care il facem cu clientii sa cercetam blogosfera, sa gasim oamenii care, in mod natural, sunt mai apropiati de subiectul nostru. Care pot sa scrie despre el nu la comanda noastra, ci si pentru ca el face parte, in mod natural, din sfera lor de preocupari. Se numeste afinitate.
Asta cere munca? Sigur ca da, cere cercetare preliminara, apoi discutii multe si amanuntite cu fiecare dintre cei alesi, un proces de creatie comun, in care si ei, dar mai ales noi punem pe masa nu intotdeauna bani si contracte si mandatories, dar mai ales idei, acces, experiente. E greu? N-a zis nimeni ca e usor. Dupa cum n-a zis nimeni ca succesul e garantat. Dar macar e moral si e de bun simt. Si e profesionist.
In plus, la nivel individual, e un mare castig – pe cei pe care i-am cunoscut prin intermediul proiectelor noastre ii urmarim cu placere si acum, tinem aproape pentru ca ne sunt dragi, desi sunt diferiti sau poate tocmai pentru asta.