Unul dintre lucrurile cele mai interesante pe care le-am experimentat a fost stressul lansarii unui text (de cele mai multe ori foarte subiectiv si foarte personal) in eter, catre un public imposibil de controlat nici ca spatiu nici ca timp. Legat de asta, am aflat ca, indiferent cat de clar crezi tu ca ai scris un text, el poate fi interpretat in varii feluri, de oameni care vin spre el cu contexte, experiente si prejudecati diferite. Am mai aflat ca in jurul blogului se creeaza o comunitate, mai mare sau mai mica, pe care o hranesti cu consecventa si autenticitate. Exista, evident, cei care vor veni spre tine conjunctural, sau pe baza unor search-uri caraghioase, dar cei pentru care merita sa te tii de blogging cinci ani si mai bine se uita dupa cele de mai sus.
Evident, capitalul cel mai mare de imagine (in continuare urasc acest cuvant!) l-a acumulat Luca, motanul nostru. Multi dintre cei care ne viziteaza la birou pentru prima data ne intreaba de el, iar succesul de pe blog e confirmat acum si pe FaceBook. Semn ca multora le place munca, dar le place si joaca. Ok, chiar si in timpul serviciului :-)
Tot blogul ne-a ajutat sa mai punem o data in practica principiul pe care ni-l spuneau parintii cand eram noi mici - ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Ne-am pus intotdeauna problema, cand am lucrat cu alti bloggeri, daca noua ne-ar fi convenit sa facem proiectul X, experimentul Y, gestul W pe blogul nostru, daca altcineva ne-ar fi cerut.
Ne-a mai spus si cat de importanta este frecventa de postare pentru trafic - ne-a spus el si noi am zis da, da, bine, pentru ca nu suntem bloggeri profesionisti, ci doar foarte amatori. Dar am avut ce povesti si ce sfaturi da, in buna cunostinta de cauza, clientilor si prietenilor care testau blogosfera. Am inteles mai bine cat de greu e sa respecti nu deadline-uri, aia stim, ci un plan editorial pe care ti-l stabilesti cu manutza ta.
Asa cum facem in activitatea profesionala, si in cea de blogging am tras cu ochiul peste Ocean, la experientele si reglementarile de acolo, si am cautat sa ne asumam bunele invataminte chiar daca pe plaiuri mioritice nu ne obliga nimeni.
Last but not least, am descoperit ca, din respect pentru tine si pentru comunitatea despre care vorbeam, e ok sa folosesti cateodata butonul de delete. Cand am inceput noi sa scriem pe blog, democratia absoluta era in floare, comentariile erau o chestie care trebuia sa apara imediat si necenzurat pe blog, ca aveau sau nu legatura cu discutia, ca aveau sau nu un limbaj politicos. Acum, tot mai multi bloggeri ne-au spus ca folosesc butonul delete cu o oarecare frecventa si fara prea mari remuscari.
Blogul nostru a implinit primii cinci ani!
